I won't let you die again [+16] (Kaleido Star)

Deci,m-am gandit sa postez si eu pe forum primul meu fic.Sper sa va placa.

Titlu:I won't let you die again
Autor:andrada_layla/Maria Kurenai/Fumiko
Beta:Lord Sesshomaru
Disclaimer:Fic-ul este unul despre Kaleido Star,asa majoritatea personajelor sunt de acolo.O parte din personaje insa sunt inventate.
Director:Junichi Sato ,Yoshimasa Hiraike
Stdio:Gonzo
Sumar:Actiunea se petrece la multi ani dupa terminarea anime-ului,dupa moartea Laylei Hamilton intr-un accident la trapez.Mai multe nu va spun,pentru ca vreau sa va las sa descoperiti singuri.
Genre:Romantism,drama,actiune
Rating:Exista anumite momente erotice,asa ca prefer sa pun de la inceput +16.Stiu ca va fi citita si de persoane mai mici,insa nu vreau sa fiu trasa la raspundere.
Pairings/Cupluri sau Characters/Caractere:Layla&Yuri
Warnings:Nu cred ca exista asa ceva.
A/N:Am facut o poveste care imi place mie (ca si fana a cuplului Layla&Yuri),insa sper sa placa si celorlalti.Daca exista anti-fani Kaleido atunci nu o cititi pentru ca va pierdeti timpul.Este totusi primul meu fic,asa ca va rog sa nu ma criticati prea dur(ma cam descurajeaza acest lucru).Astept critici(pentru ca sunt totusi o incepatoare) si sugestii,dar nu exagerate.


E noapte,dar cine stie cat de tarziu?Freamatul orasului a incetat demult,ultimele lumini s-au stins si numai in departare se mai aud slab zgomotele orasului.Cate o reclama luminoasa mai sclipeste ici si colo,indicand cel mai probabil firma vreunui magazin.Aerul racoros,de noapte se strecoara usor printre frunzele copacilor,lasand in urma sa un fosnet abia perceptibil,aproape placut.
Pe peretii albastrii ai unui apartament din centrul orasului,pe suprafata mata a unei oglinzi mari se profileaza umbrele siluetelor a doua persoane.Din patul mare,acoperit de un cearsaf alb se aud gemete infundate,poate prea putin consistente.Un geamat scurt,o tanguire,strabate dormitorul,pierzandu-se probabil undeva in spatele paharelor pe a caror sticla stravezie au ramas imprimate pete sangerii de ruj.
Cateva ore mai tarziu,pe pernele din bumbac satinat se odihnesc doua trupuri goale,dezvelind in unele locuri portiuni de piele alba,catifelata,asemanatoare sculpturilor in marmura.Suvitele aurii ale ei au cazut obosite sub atingerile delicate ale mainilor lui.Pe chipul amandorura s-a asternut calmul,ascuns sub pleoapele inchise si marginite de perdeaua de gene dese.Buzele lor poarta inca amprentele ultimelor sarutari,trupurile lor poarta parfumul celuilalt,iar pielea lor zvacneste sub fiecare atingere.

* * *

Trecusera deja multi ani de cand Sora si Layla evoluasera separat,gasindu-si adevaratul loc pe scena.Layla fermecase publicul pe Broadway prin gratia si frumusetea sa,in timp ce Sora a incantat spectatorii de la Kaleido Stage prin talentul sau si dragostea fata de scena.Acrobati noi isi facusera aparitia la Kaleido in fiecare an,insa se parea ca nimeni nu o va putea intrece vreodata pe Sora,care a ramas mult timp atractia principala a scenei.
Deasupra Kaleido Stage-ului soarele isi arunca scanteile aurii ce pareau apoi a se pierde in apele albastre ale marii.Chiar si dupa atatia ani locul a reusit sa isi mentina farmecul si misterul,reprezentand inca pentru multi o rampa de lansare in lumea spectacolului si a scenei.Cu toate ca era ziua in care urmau sa se dea auditii pentru nou-venitii de anul acesta locul parea pustiu si neinsufletit.Numai la cativa metrii in fata intrarii se afla o persoana,privind locul cu ochii reci.
Chiar si asa,in ciuda imaginii pustii cu care te intampina acest loc din exterior,inauntru salile de antrenamente,holurile si vestiarele sunt animate de numeroase figuri.Numai o parte dintre acestea insa au pastrat cateva dintre trasaturile de acum multi ani.Un zambet,un gest reflex sau poate cateva cuvinte rostite in graba catre vreun nou-venit mai dezorientat decat e nevoie.
Intr-un vestiar spatios isi face aparitia o fata cu parul mov si lung,zambindu-le tuturor celor din jur.Privi cateva clipe catre toate persoanele din jurul ei,simtit parca toata agitatia si emotia ce plutea in aer.Facu cativa pasi inainte,dupa care zise:
-OK toata lumea!striga fata asteptand ca toti cei din jur sa isi indrepte atentia catre ea.Vreau sa va urez tuturor si in acest an succes si incercati sa dati tot ce aveti mai bun!incheie ea impartindu-le un alt rand de surasuri.

Deocamdata atat.Astept sa aud parerea voastra. =^.^=

Asa..eu am citit pe alt forum acest fic , sti parerea mea despre el .
Mey imi place , nu ai greseli de exprimare..sau de tastare . Scri frumos , deabea astept continoarea ^__^

A venit si continuarea! ^.~ Ia sa vedem daca va place! =^.^=

Dupa toate acestea fata parasi vestiarul,indreptandu-se spre una din salile de antrenamente,unde o asteptau alte cateva persoane.Incet-incet sala se aglomereaza,luminile se aprind,iar trapezele sunt coborate.Siluete colorate se reliefa acum din umbra,executand miscari mai mult sau mai putin complexe,atent supravegheate de privirile celorlalti acrobati.
Cateva ore mai tarziu,cand auditiile se apropiau de sfarsit si juriul incepuse sa vorbeasca despre cu totul alt subiect isi facu aparitia in sala de antrenament o fata a carei varsta o puteai cu greu ghici.Privind-o cu atentie nu iti puteai da seama daca are 15,20 sau 30 de ani.Ochii albastrii si mari scrutau imprejurimile,analizand cu interes fiecare persoana prezenta,in vreme ce pasii usor nesiguri si clatinati o purtau spre primul trapez.Urcand in graba,cu miscari aproape tulburi,diforme,silueta ajunse in cele din urma pe platforma,continuand sa priveasca usor dezorientata.
-Domnisoara,sigur va simtiti bine?Doriti putin ajutor?se auzi o voce barbateasca din spatele grupului de oameni ce se stransesera pe scaunele din primele randuri.
Fara a le adresa nici un raspuns,fata prinse metalul rece si inert al unuia dintre trapeze,strangandu-l in mana inca tremuranda.In cateva clipe ea se avanta in aer,starnind un cor de soapte si murmure imprejur.
Silueta ei,pana atunci plapanda si poate necizelata capata dintr-o data gratia unei adevarate balerine,in timp ce suvitele lungi si cenusii dobandira sclipiri aurii.Intreaga fiinta ii paru in cateva clipe cuprinsa de o adevarata lumina interioara,aproape fizica.Trapezul se roti in aer de cateva ori si cand in cele din urma fata ii dadu drumul sala amuti.Poza iesi pefecta,astfel incat in clipa urmatoare ea parea ca pluteste in aer.Asemeni unui phoenix,fata atat de stearsa de adineauri,cu chipul si parul cenusiu,acoperita parca de praful banalitatii vietii din fiecare zi parea a renaste din propria ei existenta.Se transformase intrutotul,devenind o alta persoana.Numai chipul ii ramasese acelasi.Ochii mari si albastrii continuau sa priveasca in jur fara a exprima nici o emotie in timp ce gura micuta,cu buzele crapate ramase inchisa,usor tremuranda.Acrobatia nu dura mai mult de cateva clipe,insa atunci cand se sfarsi fu de ajuns sa reinvie in mintea catorva persoane aflate de fata amintirea cuiva pierdut demult.
In ochii fetei cu parul mov ,ce in urma cu cateva clipe ii incuraja pe participanti cu zambetul pe buze, aparura lacrimi fierbinti,pe care cu greu si le stapanea.Phoenix-ul de Aur fu indeajuns pentru a-i destepta amintirile atat de dureroase pe care incercase sa le ingroape in toti acesti ani.Incet-incet in minte ii revenira franturi de imagini,insotite de atatea sentimente dureroase.Incredere,tristete si dezamagire.Durere,tradare si singuratate.Acest noian de sentimente o cuprinse,tragand-o parca intr-un abis al durerii si lovind-o in plin,scufunadand-o in adancurile sale umbrite de bezna nenorocirilor.In cele din urma lupta ce se dadea in interiorul fetei fu pierduta,iar ea se lasa prada disperarii ce o cuprinse usor raspandindu-i-se repede in fiecare celula a corpului.
Observand starea in care se afla prietena sa,o fata cu parul portocaliu se apropie de ea,punandu-si mainile pe umerii acesteia si privind-o cu compasiune timp de cateva clipe.
-Haide Sora,sa mergem de aici,ii zise fata incet,lasandu-si prietena sa se sprijine de ea.
Toata aceasta scena se pare ca ii afectase si pe cailalti.Zambetele disparura brusc,soaptele incetara,iar plictiseala se risipi in aer asemeni cetii de dimineata sub atingerea razelor soarelui.Cateva dintre persoanele de fata se retrasera in spatele scenei de antrenamente,insotind-o pe fata cu parul violet,in timp ce acrobatii ramasi de fata o priveau pe blonda cuprinsi de o spaima nejustificata.
Aparent deloc deranjeata de toate reactiile pe care tocmai reusise sa le starneasca,fata,care pana atunci statuse nemiscata pe platforma trapezului, cobori scara tacuta.Odata de trupul ei atinse pamantul,ea isi recapata parca vechea imagine pustie si prafuita si in acelasi timp atat de impasibila.Isi indrepta din nou ochii albastrii si inexpresivi spre cele cateva persoane din juriu ce mai ramasesera prezente,asteptandu-le parerea.Si bineinteles,verdictul nu se lasa prea mult asteptat.
Adresandu-i o privire nu cu mult diferita de a celorlalti,un barbat inalt ce reusise sa isi pastreze aerul de demnitate chiar si confruntat cu multimea de reactii diverse din jurul sau ii adresa cele cateva cuvinte de confirmare.
-Iti multumim foarte mult pentru reprezentatie,domnisoara Felicia.Vom fi bucurosi sa va avem in echipa noastra de acrobati.Incepand de maine.


Atat deocamdata.Data viitoare un capitol destul de dragut,cu amintiri triste si o poza cu Felicia! ^.~