Plimbare dupa scoala

-Pe mine nu ma deranjeaza sa vorbesc despre parintii mei,pentru ca nu mai am niic o amintire cu ei,zise Fumiko usor indiferenta.Oricum,tie ce ti s-a intamplat?intreba bruneta observand reactia lui Mikato.

-Mie..?Nimic,nimic...Oricum..nici eu n uprea imi amintesc de ai mei..zise fata incercand sa zambeasca.

-Cum vrei tu,eu nu te fortez sa vorbesti despre ceva ce te deranjeaza,zise Fumiko indreptandu-se spre fereastra si privind fantana din gradina.

-Pai...ai mei au murit intr-un accident cand eu aveam 6 ani,dar pe mine..nu asta nu prea m-a intristat..Cea ce m-a facut sa plang..a fost altceva..spsue aceasta idnrpetandu-se si ea catre fereastra.

-Poti sa povestesti.Eu te ascult,zise Fumiko zambindu-i prietenos si facandu-i loc pentru a se aseza alaturi de ea.

-O sa para prostesc dar....e vorba despre un baiat...spsue aceasta dandu-si ochii peste cap.

"Offf...iarasi baieti?" isi zise Fumiko gandindu-se ca ea nu fusese niciodata indragostita de un baiat.
-OK,poti povesti,ii zise fata zambindu-i.Desi nu iti garantez ca iti pot da sfaturi,pentru ca nu imi plac baietii.

-Pai..a fost un vechi prieten din copilarie..Ne-am inteles foarte bine stia totul despre mine si...intr-o zi mi-a daruit un medalion..Intr-un final am fost impreuna dar..a fost omorat de niste bestii care ma cautau pe mine in timp ce ne plimbam prin padure..zise Mikato jucandu-se cu medalionul de la gatul sau stiind care va fi reactia prietenei sale.

Fumiko o privi trista,gandindu-se care ar fi cel mai potrivit mod sa reactioneze.
-Imi..imi pare rau pentru prietenul tau,murmura ea in cele din urma.

-E o poveste prosteasca dupa cum am zis mai devreme..Cred ca stiu ce crezi..zise fata indreptandu-si privirea spre fereastra.

-Nu,nu e adevarat!Nu e deloc prosteasca.E...povestea ta,zise Fumiko privindu-si cu compasiune prietena.Nu sutn tocmai cea mai in masura persoana care sa iti dea sfatsuri(pentru ca nu imi plac baietii),insa iti sunt macar prietena...

-Multumesc..zise aceatsa zambind putin visator imbratisand-o.
-Pana acum....esti una dintre cele mai bune prietene ale mele!

-Multumesc!zise Fumiko zambindu-i.Iar pana acum tu esti singura mea prietena,continua bruneta vesela.OK,cu exceptia Nagisei,dar ea... nu conteaza!

-Ok...umm.....Multumestele calugarilor ca au gatit toate acestea..si..Daca n use supara,cred ca am sa accept sa stau aici peste noapte.

Fumiko o privi zambind.
-OK,o sa le transmit asta!zise fata incepand sa stranga masa.Vrei sa iti servesc si un ceai?

-Nu multumesc...am laut destule!spuse aceasta incepand sa o ajute sa stranga masa...

-Nu este nevoie sa ma ajuti.Eu sunt gazda,asa ca eu trebuie sa ma ocup de tot,zise Fumiko adresandu-i un zambet prietenos lui Mikame.OK fetelor,eu strang aici,dupa care va conduc in dormitor.

-Totusi..nu te pot lasa!zise fata insistenta ajutand-o in continuare.

-Cum doresti tu.Si...multumesc mult,Mikato-chan!zise fata zambindu-i in continuare.
Imediat ce termina,Fumiko le conduse pe fete intr-o incapere mare si mobilata foarte simplu.Mergand la unul din dulapuri,bruneta scoase de acolo mai multe rogojini tatami.

Off:apropo...hai sa le asteptam si pe Robin si Lina...

Offtopic:Robin nu mai vine pe forum,iar Lina posteaza doar din cand in cand.Momentan e ocupata cu o traducere,asa ca nu o sa posteze.Haide mai bine sa continuam ca si cum ar fi numai Fumiko si Mikato,iar daca apar si ele zicem ca au participat si ele.

Off:Daca zici tu...

On:
-Woow...sunt minunate..murmura Mikato privind-o pe Fumiko.

Offtopic:Ia uite ca aparu Robin!
Onntopic
-Ma bucur ca iti plac,Mikato-chan!

Off:Mda...si nu mai posteaza pe-aici..

Onn:
-Cum sa nu-mi placa?Sunt minunate...zise aceasta uluita.

-Sunt doar niste simple rogojini tatami.Nu le-am mai folosit de acum cativa ani,cand veneau vara copiii aici in vacante,zise Fumiko intinzand rogojinile in camera si scotand si cateva cearsafuri albe.Nu sunt noi,insa sunt curate,pentru ca le spal in fiecare weekend,zise fata invitand-o pe Mikato sa ia loc.